Stima de sine. Este benefic să urmărim creșterea stimei de sine? Alternative ale ei – acceptarea necondiționată (partea I)

28/08/2017

Stima de sine se referă la convingerile pe care le avem cu privire la noi – ce credem despre persoana noastră, abilitățile, aspectele pozitive și negative despre noi. O stimă de sine sănătoasă implică faptul că avem în general convingeri pozitive cu privire la sine: credem că suntem inteligenți, atractivi, populari etc. Chiar dacă avem parte de evenimente negative în viață, suntem capabili să le facem față și nu au un impact negativ pe termen lung. Avem încredere în noi înșine, credem că suntem superiori celorlalți în anumite domenii și ne așteptăm ca viitorul nostru să fie mai bun comparativ cu cel al altor oameni. În acest caz, vorbim despre stima de sine ca trăsătură – care e stabilă în timp, generală, independentă de evenimentele prin care trecem.

Pe de altă parte, o stimă de sine scăzută – ca trăsătură - implică faptul că avem în general convingeri negative despre sine. Tindem să ne concentrăm asupra punctelor slabe sau greșelilor făcute și avem dificultăți în a recunoaște și aspectele pozitive ale personalității noastre. De asemenea, ne putem blama pentru orice dificultate sau eșec întâlnit.

Ce cauzează o stimă de sine scăzută?

Credințele cu privire la sine sunt învățate ca rezultat al experiențelor de viață, în special a celor din copilărie. Acestea sunt adesea concluzii la care am ajuns bazându-ne pe ceea ce ni s-a întâmplat în viață: în familia de origine, în societatea în care am trăit, școala la care am mers, cu prietenii și colegii cu care am conviețuit. Aceste convingeri sunt adânc înrădăcinate, se mențin în timp și devin dificil de combătut. Exemple de convingeri globale negative sunt:

noSunt prost.
noNu sunt suficient de bun.
noSunt rău.
noNu sunt bun de nimic.
noSunt de neiubit.
noNu sunt important.

Învățăm prin modalități diferite. Putem învăța din experiențele directe, prin observarea acțiunilor altor persoane și prin ascultarea informațiilor transmise de ceilalți. Stima de sine negativă apare ca urmare, evident, a unor experiențe negative, printre care:

  • Neglijare parentală, pedeapsă, abuz (fizic, sexual, emoțional), relații familiale dificile/conflictuale.

Felul în care am fost tratați în copilărie afectează felul în care ne vedem pe noi înșine.

  • Dificultăți în îndeplinirea standardelor parentale. 

Dacă părinții s-au focalizat adesea pe greșelile noastre și rareori pe calități și succese (”Ai fi putut face mai bine.” sau ”Asta nu e suficient de bine.”), acest lucru poate contribui la formarea unor convingeri negative spre sine. La vârsta respectivă, copiii sunt incapabili să exploreze alte explicații pentru evenimentele din jur și cred în întregime ceea ce le spun figurile primare de atașament sau părinții.

  • Imaginea familiei de proveniență în societate.
  • Sentimentul de a fi ”diferit”, cel exclus, la școală sau acasă.

Este posibil ca unii copii să fi fost mai puțin inteligenți decât rudele lor sau să fi avut interese, talente și abilități diferite de cele din familie (de exemplu, artistice, muzicale, sportive), interese care nu au fost apreciate și lăudate, spre deosebire de cele ale celorlalți membri. Drept rezultat, copiii pot ajunge să creadă gânduri precum ”Sunt ciudat.”, ”Sunt inferior.”.

  • Absența unor experiențe pozitive.

Insuficientă atenție, încurajare, laudă, afecțiune sau căldură emoțională din partea părinților poate afecta convingerile despre sine ale copilului. Este posibil ca nevoile primare (de hrană, somn, îmbrăcăminte) să fi fost îndeplinite, dar nu și nevoile emoționale de afecțiune. Părinții care sunt distanți, lipsiți de căldură emoțională, petrec foarte mult timp muncind sau urmărindu-și propriile interese, fără a dedica timp copilului pot avea o contribuție în acest sens.

  • Personalitatea și temperamentul.

Tendința de a resimți predominant emoții negative (neuroticism) și de a gândi negativ.

  • Stresul și presiunea excesivă.
  • Patternuri de gândire negativă.

Comparația socială constantă, dezvoltarea unor standarde înalte cu privire la sine care nu pot fi îndeplinite.

  • Discriminare și stigmă.
  • Izolare socială și singurătate.

Contact social limitat cu alte persoane, dificultăți în menținerea relațiilor cu ceilalți.

  • Tulburări mintale.

Stima de sine negativă se poate dezvolta și ulterior în viață, ca urmare a unor experiențe negative precum boală îndelungată, lipsa unui loc de muncă/dificultăți financiare, încheierea unei relații semnificative, moartea cuiva apropiat, experiențe de ”bullying”.

Astfel, pentru a ne asigura supraviețuirea și funcționarea, începem să dezvoltăm asumpții sau reguli extreme, irealiste și inflexibile, față de cum să ne trăim viața pentru a ne proteja de o imagine de sine negativă. Exemple de astfel de asumpții sunt:

noTrebuie să fiu cel mai bun la toate.
noNu trebuie să fac vreodată greșeli.
noNu trebuie să arăt vreodată emoții în public.
noTrebuie să fac mereu ce e bine.
noIndiferent de ceea ce fac, n-o să fiu niciodată suficient de bun.
noDacă cer ceva de care am nevoie, vor râde de mine/mă vor respinge.
noTrebuie să fac orice pentru a câștiga aprobarea celorlalți pentru că dacă sunt criticat în vreun fel, înseamnă că sunt o ființă inacceptabilă.
noN-o să încerc nimic până când nu știu că pot face acel lucru perfect, pentru că dacă nu pot, înseamnă că sunt un eșec total.

Consecințele asumpțiilor și regulilor

Acestea ghidează și influențează puternic comportamentul nostru într-o varietate de moduri: încercăm din răsputeri să facem totul perfect, evităm să ne apropiem prea tare de oameni de teama de a nu fi respinși, facem exerciții fizice constant pentru a fi slabi, facem orice pentru a fi pe placul celorlalți, evităm să acceptăm sarcini prea provocatoare sau lucruri pe care nu le-am mai făcut anterior.

Dacă reușim să îndeplinim regulile și asumpțiile impuse, putem să ne protejăm stima de sine și să ne menținem o stare de bine optimă. Deși succesul ne eliberează de anxietate momentan, aceasta va reveni odată cu următoarea sarcină sau provocare. Dezavantajul major al acestora este că pun foarte multă presiune pe noi și, deși la suprafață lucrurile merg bine, convingerile negative despre sine incubează, sunt încă prezente în adâncime. În plus, nu vom putea realiza de fiecare dată aceste reguli, deoarece ele sunt mult prea ireale, iar în momentele în care nu ne ridicăm la înălțimea așteptărilor noastre rigide, devenim foarte critici cu noi înșine, ne blamăm nejustificat și avem stări de anxietate sau deprimare.

Cum se menține stima de sine negativă?

Ca adulți, anumite lucruri pe care le facem zilnic în prezent mențin convingerile negative globale despre sine, dezvoltate în copilărie. Felul în care interpretăm informația primită din mediu (numită psihologic ”procesare informațională”), semnificațiile pe care le acordăm evenimentelor și felul în care reacționăm la situațiile de zi cu zi întrețin active aceste convingeri. Tindem să acordăm atenție lucrurilor pe care le așteptăm și să interpretăm situațiile într-o manieră consistentă cu așteptările noastre. Drept rezultat, obișnuim să ne amintim doar lucrurile aflate în concordanță cu ce credem noi că este adevărat.

Să spunem că una din convingerile mele de bază este ”Sunt un eșec.” Având această credință în prezent, ea mă determină să mă focalizez doar asupra momentelor în care fac greșeli, să-mi ignor succesele sau să le minimalizez (”A fost pur noroc.”). Astfel, acord atenție numai aspectelor care îmi confirmă gândul, devenind o ”auto-profeție”. Adun acele informații care îmi susțin convingerea de bază și le discreditez pe celelalte, care îmi infirmă convingerea. 

psih. Daniela Dociu, MA
Contributor for TestCentral, Scientific Consultant @ Choice

Referințe:

Crocker, J., & Park, L. E. (2004). The costly pursuit of self-esteem. Psychological bulletin, 130(3), 392.

Crocker, J., & Major, B. (1989). Social stigma and self-esteem: The self-protective properties of stigma. Psychological review, 96(4), 608.

Chamberlain, J. M., & Haaga, D. A. (2001). Unconditional self-acceptance and psychological health. Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, 19(3), 163-176.

Pyszczynski, T., Greenberg, J., Solomon, S., Arndt, J., & Schimel, J. (2004). Why do people need self-esteem? A theoretical and empirical review. Psychological bulletin, 130(3), 435.

Metcalfe, J., & Mischel, W. (1999). A hot/cool-system analysis of delay of gratification: dynamics of willpower. Psychological review, 106(1), 3.

Dweck, C., & Molden, D. C. (2000). Self theories. Handbook of competence and motivation, 122-140.

Crocker, J., & Nuer, N. (2004). Do people need self-esteem? Comment on Pyszczynski et al.(2004).

Crocker, J., & Wolfe, C. T. (2001). Contingencies of self-worth. Psychological review, 108(3), 593.

Crocker, J. (2002). Contingencies of self-worth: Implications for self-regulation and psychological vulnerability. Self and Identity, 1(2), 143-149.

Swann Jr, W. B., Chang-Schneider, C., & Larsen McClarty, K. (2007). Do people's self-views matter? Self-concept and self-esteem in everyday life. American Psychologist, 62(2), 84.

Leary, M. R., Tambor, E. S., Terdal, S. K., & Downs, D. L. (1995). Self-esteem as an interpersonal monitor: The sociometer hypothesis. Journal of personality and social psychology, 68(3), 518.

Leary, M. R., & Downs, D. L. (1995). Interpersonal functions of the self-esteem motive. In Efficacy, agency, and self-esteem (pp. 123-144). Springer US.

Leary, M. R. (1999). Making sense of self-esteem. Current directions in psychological science, 8(1), 32-35.

Twenge, J. M., & Campbell, W. K. (2002). Self-esteem and socioeconomic status: A meta-analytic review. Personality and social psychology review, 6(1), 59-71.

Baumeister, R. F., & Leary, M. R. (1995). The need to belong: desire for interpersonal attachments as a fundamental human motivation. Psychological bulletin, 117(3), 497.

Baumeister, R. F., Smart, L., & Boden, J. M. (1996). Relation of threatened egotism to violence and aggression: the dark side of high self-esteem. Psychological review, 103(1), 5.

Bushman, B. J., & Baumeister, R. F. (1998). Threatened egotism, narcissism, self-esteem, and direct and displaced aggression: Does self-love or self-hate lead to violence?. Journal of personality and social psychology, 75(1), 219.

Cale, E. M., & Lilienfeld, S. O. (2006). Psychopathy factors and risk for aggressive behavior: A test of the “threatened egotism” hypothesis. Law and human behavior, 30(1), 51-74.

Rosenberg, M., Schooler, C., Schoenbach, C., & Rosenberg, F. (1995). Global self-esteem and specific self-esteem: Different concepts, different outcomes. American sociological review, 141-156.

Crocker, J. (2002). The costs of seeking self–esteem. Journal of Social Issues, 58(3), 597-615.

Ross, M., & Wilson, A. E. (2002). It feels like yesterday: self-esteem, valence of personal past experiences, and judgments of subjective distance. Journal of personality and social psychology, 82(5), 792.

Greenberg, J., Pyszczynski, T., & Solomon, S. (1986). The causes and consequences of a need for self-esteem: A terror management theory. Public self and private self, 189, 189-212.

Twenge, J. M. (2000). The age of anxiety? The birth cohort change in anxiety and neuroticism, 1952–1993.

Twenge, J. M., & Campbell, W. K. (2001). Age and birth cohort differences in self-esteem: A cross-temporal meta-analysis. Personality and Social Psychology Review, 5(4), 321-344.

Heatherton, T. F., & Baumeister, R. F. (1991). Binge eating as escape from self-awareness. Psychological bulletin, 110(1), 86.

Barkow, J. H. (1989). Darwin, sex, and status: Biological approaches to mind and culture. University of Toronto Press.

Hill, S. E., & Buss, D. M. (2006). The evolution of self-esteem. Self-esteem issues and answers: A sourcebook of current perspectives, 328-333.

Leary, M. R., Cottrell, C. A., & Phillips, M. (2001). Deconfounding the effects of dominance and social acceptance on self-esteem. Journal of personality and social psychology, 81(5), 898.

Griffin, D. W., & Bartholomew, K. (1994). Models of the self and other: Fundamental dimensions underlying measures of adult attachment. Journal of personality and social psychology, 67(3), 430.

Murray, S. L., Holmes, J. G., Griffin, D. W., Bellavia, G., & Rose, P. (2001). The mismeasure of love: How self-doubt contaminates relationship beliefs. Personality and Social Psychology Bulletin, 27(4), 423-436.

Murray, S. L. (2006). Self-esteem: Its relational contingencies and consequences. Self-esteem issues and answers: A sourcebook of current perspectives, 350-366.
Taylor, S. E., & Brown, J. D. (1988). Illusion and well-being: a social psychological perspective on mental health. Psychological bulletin, 103(2), 193.

Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2000). Self-determination theory and the facilitation of intrinsic motivation, social development, and well-being. American psychologist, 55(1), 68.

Deci, E. L., & Ryan, R. M. (2000). The" what" and" why" of goal pursuits: Human needs and the self-determination of behavior. Psychological inquiry, 11(4), 227-268.

Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2000). Intrinsic and extrinsic motivations: Classic definitions and new directions. Contemporary educational psychology, 25(1), 54-67.

Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2000). The darker and brighter sides of human existence: Basic psychological needs as a unifying concept. Psychological Inquiry, 11(4), 319-338.
Crocker, J., Karpinski, A., Quinn, D. M., & Chase, S. K. (2003). When grades determine self-worth: consequences of contingent self-worth for male and female engineering and psychology majors. Journal of personality and social psychology, 85(3), 507.

Crocker, J., Luhtanen, R. K., Cooper, M. L., & Bouvrette, A. (2003). Contingencies of self-worth in college students: theory and measurement. Journal of personality and social psychology, 85(5), 894.

Vohs, K. D., & Heatherton, T. F. (2001). Self-Esteem and threats to self: implications for self-construals and interpersonal perceptions. Journal of personality and social psychology, 81(6), 1103.

Sursa foto: http://www.soulseeds.com/wp-content/uploads/2013/11/low-self-esteem-2.jpg