CSEI

Inventarele de Stimă de Sine Coopersmith (CSEI/ISSC, Coopersmith Self-Esteem Inventories) vizează evaluarea stimei de sine la copii și adulți. Inventarele au fost construite pentru a măsura atitudini evaluative ale eului în variate planuri (social, academic (școlar), familial și personal) ale existenței sale.

Stima de sine este o judecată subiectivă asupra valorii exprimate în atitudinile pe care o persoană le are față de sine. De aceea stima de sine este și o componentă ce contribuie semnificativ în cadrul personalității.

În ceea ce privește CSEI, termenul de 'stimă de sine' se referă la evaluarea pe care o anumită persoană o are și în mod particular o menține despre sine însăși; cu alte cuvinte, stima de sine, înțeleasă în sens general, reprezintă o expresie a acordului sau dezacordului cu sinele și indică măsura în care o anumită persoană se percepe pe sine ca fiind competentă, ca având succes, ca fiind importantă și valoroasă. 

CSEI (ISSC) este disponibil pentru copii și adolescenți (CSEI-SC), dar și pentru adulți (CSEI-AD).

Forma CSEI-SC este destinată copiilor cu vârste cuprinse între 9 și 18 ani, are un număr de 58 de itemi, scorați pe o scală dihotomică (D/N) și o durată de completare de 25-30 de minute. CSEI-SC oferă scoruri pentru șase dimensiuni: (1) Percepția generală despre sine; (2) Eul social - Colegi; (3) Casă - Părinți; (4) Școală - Experiență academică; (5) Scala de Distorsiune; (6) Coeficientul total de stimă de sine. Durata de administrare este de 25-35 de minute. Eșantionul normativ include N = 1766 elevi cu vârste între 9 și 18 ani (dintre care 52.7% de gen feminin).

Forma CSEI-AD este destinată adulților (18+ ani), are un număr de 25 de itemi, scorați pe o scală dihotomică (D/N) și o durată de completare de 15 minute. CSEI-AD oferă scoruri pentru cinci dimensiuni: (1) Percepția generală despre sine; (2) Eul social - Colegi; (3) Casă - Părinți; (4) Experiență profesională; (5) Indicele total de stimă de sine. Eșantionul normativ include N = 1012 adulți cu vârste între 18 și 75 de ani (dintre care 54.1% de gen feminin). 

Utilitatea CSEI:

1. Evaluarea individuală și evaluarea primară în clasă. Prin administrarea ISSC unei persoane sau unui grup, se poate obține un nivel scăzut, mediu sau ridicat al stimei de sine. Pot fi stabilite punctele de delimitare, iar pentru persoanele care obțin scoruri sub sau peste acestea se pot stabili demersuri viitoare de evaluare.
2. Planificarea programelor educative. Se poate construi un program de dezvoltare a stimei de sine. Rezultatele ISSC obținute de o persoană pot fi analizate separat, afirmație cu afirmație, pentru a identifica zonele specifice de dezvoltare.
3. Evaluarea programelor de dezvoltare. ISSC poate fi utilizat în fazele pre sau post dezvoltare, în cazul în care o anumită persoană a urmat un anumit program de dezvoltare personală în zona stimei de sine.

CSEI-SC
Formularul pentru elevi. Această formă este utilizată în cazul elevilor cu vârsta cuprinsă între nouă și optsprezece ani și cuprinde cincizeci și opt de afirmații: cincizeci de afirmații au legătură cu stima de sine, iar opt afirmații alcătuiesc Scala de Distorsiune, care este o măsură de evaluare a manierei defensive în care un elev răspunde la acest instrument. Afirmațiile referitoare la stima de sine alcătuiesc un scor total și, alternativ, acestea pot alcătui patru scoruri separate pentru patru sub-scale: Stima de sine - Scor general, Stima de sine în relația cu colegii, Stima de sine manifestată acasă în relația cu părinții și Stima de sine manifestată la școală în relația cu performanța academică. Subscalele permit variațiuni ale temei stimei de sine din diverse perspective ale experienței personale.

Din ce în ce mai frecvent, atât părinții cât și elevii își manifestă nemulțumirea față de lipsa motivației și implicării în procesul de învățare, sau față de lipsa de interes a elevilor cu privire la ceea ce se petrece în timpul orelor de clasă. Procentul în creștere al absenteismului precum și aspectele disciplinare și consumul de droguri devin surse importante de îngrijorare pentru părinți și pentru cadrele didactice. Impresia bună despre propria persoană poate fi una dintre premisele creșterii nivelului de implicare și de performanță școlară. Prin urmare, dezvoltarea stimei de sine nu este o opțiune secundară, opțională în cadrul programelor școlare, ci mai degrabă o componentă de bază în programele menite să stimuleze procesul de învățare.

Copiii nu se nasc cu grija de a fi buni sau răi, inteligenți sau lipsiți de inteligență, iubiți sau ignorați. Ei își dezvoltă aceste trăiri. Își formează imagini de sine - fotografii ale lor înșiși - care se bazează, de cele mai multe ori, pe modul în care au fost tratați de persoanele semnificative din viața lor, părinții, profesorii și colegii lor. Imaginea de sine este un rezultat al percepțiilor și opiniilor unei persoane despre sine. Atitudinile pozitive și sau negative și valorile prin intermediul cărora un individ își percepe propria imagine de sine, precum și evaluarea și judecățile de valoare pe care individul le face cu privire la această imagine de sine generează stima de sine al unei persoane.

Stima de sine este un set de atitudini și credințe pe care o persoană le poartă cu sine în confruntarea cu lumea. Aceasta include credințe cu privire la așteptarea de a avea succes sau de a eșua, cu privire la cât de mult efort ar trebui investit, dacă sau nu a eșua într-o sarcină dată ar „răni” sau nu și dacă persoana va deveni mai capabilă ca urmare a diferitelor experiențe. În termeni psihologici, stima de sine oferă o stare mentală ce pregătește persoana să reacționeze astfel încât să obțină succes, acceptare și forță personală.

Stima de sine nu este ceva complet separat de performanța școlară la citire, matematică și de abilitățile fizice și sociale. Este o parte importantă, integrantă a performanței. Copiii cu un nivel ridicat al stimei de sine obțin performanțe școlare mai bune decât copiii cu un nivel mai scăzut al stimei de sine. Aparent, copiii care au o părere bună despre capacitatea lor de a avea performanță la școală și care se așteaptă să aibă rezultate bune, chiar obțin rezultate bune la școală.

Există dovezi conform cărora trăirile copilului de vârstă preșcolară despre sine sunt indicatori mai fideli ai faptului că un elev este gata să învețe să citească decât rezultatele obținute de către acesta la un test de inteligență.

Alte studii indică faptul că elevii care sunt nesiguri de ei înșiși sau care se așteaptă să eșueze la școală sunt tentați să înceteze să mai depună eforturi și, pur și simplu, renunță; concluzia conform căreia sentimentele de încredere și stimă de sine sunt la fel de importante, în mediul școlar, precum sunt și în alte aspecte ale vieții.

CSEI-AD
Termenul de „stimă de sine” se referă la evaluarea pe care o persoană o face și, în mod particular, o menține cu privire la sine însuși. „Stima de sine” exprimă o atitudine de aprobare sau dezaprobare și indică măsura în care o persoană se consideră capabilă, importantă, de succes și având o anume valoare. Pe scurt, stima de sine a unei persoane reprezintă o judecată a valorii sale, exprimată prin atitudinile pe care respectiva persoană le are la adresa sa. Este o experiență subiectivă exprimată către ceilalți prin intermediul interacțiunilor de natură verbală și a altor tipuri de comportament expresiv.

Studiile au demonstrat faptul că persoanele care caută asistență de natură psihologică realizează că suferă din cauza sentimentelor de inadecvare și lipsă de valoare. Aceste persoane se percep ca fiind neajutorate și inferioare celorlalți, incapabile să îmbunătățească în vreun fel starea lor prezentă și ca fiind lipsite de resurse personale interioare suficiente pentru a tolera sau reduce nivelul de anxietate generat de evenimentele cotidiene, inclusiv de stres.

Psihologii clinicieni au observat faptul că persoanele marcate de îndoieli cu privire la propria lor valoare nu sunt capabile nici să dea nici să primească dragoste, aparent temându-se de faptul că, odată implicați într-o relație intimă, inadecvarea lor va fi demascată, ceea ce va conduce la abandon din partea partenerului. Datorită acestui fapt, aceste persoane evită aproprierea în relațiile lor și, prin urmare, se simt izolate.

Alte studii demonstrează faptul că persoanele a căror performanță nu este în acord cu propriile aspirații se evaluează ca fiind inferiori, indiferent de cât de marcante sunt realizările lor. Aceste persoane au, de cele mai multe ori, sentimente de vinovăție, rușine sau depresie și susțin că succesele lor sunt irelevante. Până când nu își vor atinge scopurile lor personale, aceste persoane nu vor înceta să se perceapă ca fiind lipsite de reușite și de valoare.

Stanley Coopersmith (1926-1979)

S-a născut, a crescut și a studiat la New York, unde a absolvit la Universitatea Yeshiva (BA, 1946). Înainte să își îndrepte atenția către cariera academică, a lucrat o perioadă la afacerea familiei. În anul 1955 obține MA din partea Universității Brandeis, iar în 1957 titlul doctoral în cadrul Universității Cornell. Timp de șase ani a predat în cadrul Universității Wesleyan, iar timp de un an a avut calitatea de Social Science Research Council fellow la Universitatea Copenhaga (unde era lector invitat). Din 1963 devine Profesor Asociat la UC Davis, unde a și activat o perioadă de patru ani în calitate de președinte al Dep. de Psihologie.

Din 1967 revine la predare, educație și cercetare, activități pe care le desfășoară singur. Punctul său focal de interes îl reprezintă sursa de putere/forță din personalitatea individului. Publicarea în 1967 a volumului ”The Antecedents of Self-Esteem” dovedesc contribuția sa remarcabilă într-o arie în care este și acum recunoscut ca deschizător de drumuri: stima de sine.

Stima de sine este un set de atitudini și credințe pe care o persoană le poartă cu sine atunci când înfruntă lumea. „Stima de sine” exprimă o atitudine de aprobare sau dezaprobare și indică măsura în care o persoană se consideră capabilă, importantă, de succes și având o anume valoare. Pe scurt, stima de sine a unei persoane reprezintă o judecată a valorii sale, exprimată prin atitudinile pe care respectiva persoană le are la adresa sa.

În concepția sa există patru dimensiuni ale stimei de sine: semnificația, competența, puterea și virtutea. Semnificația este reprezentată de sentimentul propriei valori, sentimentul că ești iubit și îngrijit și că ești valorizat ca persoană. Poți încerca să influențezi această senzație cu fapte și cuvinte, dar sentimentul că cineva este semnificativ pentru că este iubit, este o alegere individuală. Poți influența modul în care un copil se raportează la propria competență ajutându-l să devină foarte abil în anumite arii, însă gradul de competență ține de termenul de comparație. Puterea este reprezentată de sentimentul persoanei că deține controlul asupra propriei persoane și că este eficientă, că are un efect asupra celor din jur și asupra lumii. Virtutea este cea de-a patra dimensiune care ține de raportul dintre cât de buni se evaluează oamenii a fi, spre deosebire de cât de buni și-ar dori să fie.